reflectii 1 (dragostea)

...am ajuns iar la o tentativa de a defini dragostea...
de fiecare data aseman dragostea cu altceva, ii atribui anumite calitati sau defecte... altele..., in plus, in minus... dar de fiecare data diferita...
asa ca am reusit sa ii gasesc in final (poate) o definitie potrivita si mai statornica...
dragostea este cel mai imprevizibil, instabil si agresiv viciu.
niciodata nu este la fel, vine in multe forme, intensitati, durate...
as asemana dragostea cu o forma a dependentei, si dupa cum de multe ori se dovedeste ca ea se manifesta mai puternic in lipsa persoanei iubite, este chiar o slabiciune... destul de mare...
este oare dragostea un defect al omului? un inamic?
dupa cum se observa tot mai mult in ultima vreme, dragostea incurca tot mai mult viata multor oameni... de la sinucideri, boli psihice, la distrugeri de relatii actuale...
sub o alta analogie, dragostea poate fi vazuta ca un echilibru dintre egoism si altruism... asa cum apa e un echilibru intre oxigen si hidrogen. cu cat egoismul e mai mare, cu atat dragostea tinde spre obsesie, gelozie, dispret (in cazul in care celalalt nu mai livreaza ce cere primul), cu cat inclina spre altruism, dragostea slabeste. bineinteles, e nevoie de o scanteie ca sa uneasca cele 2 elemente, de conditii ideale.
ce intelegem noi prin "a te indragosti", de fapt? o atractie fizica sau una de personalitate? sau amandoua?
hmm...
incep sa cred ca dragostea nu exista... cel putin nu asa cum ar trebui... exista doar o atractie fizica intai, apoi o dependenta de anumite resurse ce le... furmizeaza persoana respectiva, sau anumite legaturi, cum ar fi copiii, in cazul familiilor.
deci... este dragostea un defect al omului , un dar sau o creatie a imaginatiei omului?